Scurt istoric al comunei Țigănești

Comuna Țigănești este situată în partea de Sud a județului Teleorman, la o distanță de 35 km de orasul Zimnicea, punctul cel mai sudic al României, este traversata de râul Vedea și este o zonă în care predomină activitățile agricole.

Comuna Țigănești are o populație de 5274 de locuitori. Suprafața agricolă este de 5582 ha și prezintă un potențial foarte bun de producție în agricultură. O altă ocupație foarte importantă este creșterea animalelor.

Data primelor așezari pe întinsul acestei localități este foarte îndepărtată în timp.

"Satul Țigănești este foarte vechiu" notează Dicționarul Lahovary 1902 – 1904. Într-adevăr documentele medievale atestă existența certă a unor localități pe teritoriul actual al comunei încă de la începutul secolului al XI-lea, respectiv satul Trudești menționat la 1515 în timpul domniei lui Neagoe Basarab.

Com. Țigănești - instantanee

Puțin mai târziu, după 1530 este amintit și satul Mitrești de pe "râul Vezii". Urme de locuire atestate pe raza comunei sunt însă mult mai vechi, datând înca din neolitic, așa cum reiese din cercetările arheologice efectuate în a doua jumătatate a secolului al-XIX-lea de către Cezar Bolliac, Grigore Tocilescu și Dimitrie Butculescu.

Propriu-zis, cu denumirea actuală, satul Țigănești este atestat documentar în timpul lui Mihai Viteazul către anul 1579. În privința denumirii există mai multe variante:

teoria propusă de marele istoric Nicolae Iorga, teorie conform căreia satele din zona Teleormanului care au terminația "ești" își datorează denumirea unui strămoș întemeietor de genul Contea – Conțești; Vitan – Vitănești; Calomfirescu-Calomfirești. Deci posibil un Țigăneșteanu întemeietor al localității și de aici denumirea
există tot în județul nostru localități care își datorează denumirea unor evenimente petrecute tot în timpul lui Mihai Viteazul; posibil ca trecând prin Țigănești oștenii lui Mihai Viteazul au potcovit caii și cei mai pricepuți fierari erau de etnie țigani.
satul Țigănești așezat pe drumul care în evul mediu purta numele de "drumul sării" e posibil să-și datoreze numele și acestui aspect. Aceasta pentru că negustorii de sare traversând acest drum cu convoaiele lor de la Ocnele Mari la Zimnicea să fi fost atacați de o ceată de etnie roma în această zonă. De atunci se atenționau amintind de acel atac la Țigănești [variante care circulă între bătrânii satului]. Cert este însă că, încă din evul mediu reprezintă o zonă agricolă, foarte atractivă, dovada fiind ca au deținut moșii doamna Elina, soția domnitorului Matei Basarab sau stolnicul Constantin Cantacuzino [1632-1654], care era fratele domnitorului Şerban Cantacuzino [1678-1688].

În secolul al XVIII-lea mănăstirea Cotroceni deținea moșie la Țigănești.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea este amintită existența bisericii în comuna Țigănești, fapt atestat și de Nicolae Iorga, care trecând prin Țigănești găsea la biserică o inscripție datând din vremea domnitorului fanariot Moruzzi.

De altfel pe lângă Biserica mica s-au desfașurat primele activități școlare din localitatea noastra 1838 fiind amintit învățătorul Mihai Radu. Cel mai vechi local de școală, datează din anul 1903 [actuala gradiniță] de linga Primărie.

În anul 1928 a fost dat în folosință un nou local școlar, donație a lui Anghel Capră, actuala școală "Necula și Ecaterina Capră", cel de-al treilea local de școală funcționabil din 1935 poartă numele fostului prim-ministru I. Gh. Duca în timpul căruia s-a început construcția în colaborare cu Teodor Mîdroceanu. Actualul local al Primăriei datează din 1906, tot donație a familiei Capră. Tot Necula Capră este și ctitorul Bisericii Mari cu hramul Sfântul Nicolae în anul 1910.